Soarele răsărea acum din dreapta2:
De-a dreptul din mare se-nălţa
Umbrit de pâclă – şi-n partea stângă
Înapoi în mare iar se scufunda.
Şi-acel vânt bun încă bătea din pupa,
Dar nicio pasăre n-a mai apărut
Pentru joacă sau pentru hrană,
Sau pentru-a ne-nveseli cu-al ei salut!
Iar eu făcusem un lucru diavolesc3
Şi urma să fim supuşi unor grele urgisiri:
Toţi mă osândeau că ucisesem pe-al brizei sol”,
‘Vântul’, spuneau, ‘ne va aduce mari nenorociri.
Ticălosule, de ce l-ai ucis pe-al brizei sol,
Vântul ne va aduce mari, mari nenorociri!’
Nici rumen, nici palid, precum chipul Domnului,
S-a ridicat glorios soarele drept în faţă;
Iar cei care mă condamnau c-am ucis
Albatrosul care ne-adusese negură şi ceaţă,
‘E bine,’-au spus, ‘c-ai ucis zburătoarea
Aducătoare de negură şi ceaţă.’
Adia briza; spuma zbura, fulgi albi, prin aer;
Credincios, siajul ne urmărea-ndeaproape;
Eram primii care pătrunseseră vreodată
În acea mare mută, în acele ape.
Dar briza a căzut şi n-a mai fost vânt în vele,4
Eram mai trişti decât tristeţea nemişcării;
Ne vorbeam doar pentru a sparge
Tăcerea aceea asurzitoare-a mării.
Sub cerul fierbinte de aramă
Soarele, sângeriu precum căpşuna,
Ardea-n vârful catargului,
Deloc, deloc mai mare decât luna.
Zi după zi, zi după zi inerţi,
Fără nicio adiere sau mişcare;
Ca-ntr-un tablou c-o navă neclintită
Pe-o neclintită, albastră mare.
Doar apă, apă pretutindeni,
Catranul se topea-ntre scânduri, clei;
Doar apă, apă pretutindeni,
Dar niciun strop să bei.
Adâncul adâncurilor putrezea: Hristoase,
E-adevărat ceea ce-mi văd ochii oare!?
Căci fiinţe prea de tot slinoase
Se târau pe urduroasa mare.
Rotindu-se-n vârtej nebun, ceţurile –
Flăcările nopţii dansând în straie de safir,
Iar apa, ca fierturile unor vrăjitoare,
Ardea verde şi albastră, şi albă, în delir.
Şi unora li se-arătase-n vis
Că un duh răuvoitor ne chinuia astfel,
Ascuns la nouă stânjeni în abis
Se ţinea de noi prin pâclă şi ninsori, cârcel.
Şi la tot echipajul i se uscase
De sete limba-n gură, iască;
Nu puteam scoate-o vorbă, sufocaţi
Parcă de funingini şi tuse măgărească.
Ochii tuturor coechipierilor,
Tineri sau bătrâni, mă priveau urât!
Ei, în loc de cruce, Albatrosul
Ucis mi-au atârnat de gât.
Pentru ca o plantă să producă substanţele nutritive necesare, trebuie ca frunzele ei să fie orientate spre soare. De aceea multe plante au tulpini înalte şi drepte, pentru a ajunge uşor la lumină.
Evenimente întâmplate în data de azi:
1917 -La Fatima, important loc de pelerinaj din Portugalia, trei copii, cu vârste între 7 şi 10 ani, au avut viziuni cu Fecioara Maria. În 1930 aceste viziuni au fost recunoscute de Biserica Catolică, iar în locul respectiv s-a ridicat o biserică.
1943 -S-a născut Mary Wells, cântăreaţă şi compozitoare americană.
Citate şi Maxime:
Tinereţea este o boală din care toţi ne revenim. Dorothy Fulheim
Distribuie: