Băiatul meu cu ochi căprui
Băiatul meu de peste Carpați
Mă vrăjește cu vorbe dulci
Și m-adoarme, e dibaci.
Mă cufund în vis nocturn
Mărginit de-al gândurilor labirint
Și-a sa voce îmi inundă orice colțișor
Până uit că mi-a fost dor.
Pași purtați prin temple înalte
Ori prin catacombe uitate
Când pe valuri înmiresmate,
Când pe dealuri împovărate,
De-al istoriei rod nebun
Și de-al faptelor de bun augur.
Ca doi frați ne îmbrațișăm,
Ca soarele și luna ne completăm,
Iluzia iubirii ne-a nedumerit,
Însă noi prietenie am răsădit.
Căci el e băiatul meu cu ochi visători,
Băiatul meu de dincolo de Carpați.
vezi mai multe poezii de: Kitty
Detalii poezie:
Distribuie pe: