Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXCV

Copilăria este un tărâm fermecat
Unde nimic nu e complicat;
Nu știm când și unde începe
Nu știm când și unde se termină.

Băiatul meu cu ochi căprui
Băiatul meu de peste Carpați
Mă vrăjește cu vorbe dulci
Și m-adoarme, e dibaci.

Printre atâtea pastelate
Flori de câmp, plutesc în șoapte
Vânticel, parfum suav
Și- al naturii bun zugrav.

LUCEAFĂR STINS
de Silviu Grama

Iubita mea de niciodat

Domoală e valea și-i molcom pârâul,
Cărări despletindu-l , animă tot satul,
Căsuțele-s albe, încinse de brâul,
Pridvoarelor puse spre poartă de-a latul.

Ce bună ar fi acum o țigară!
Fumată-ntre două discuții cuminți;
Și-n vraja albastră a fanarei fierbinți,

Primordium

Fără scop nu știu sfârșit
În timp pășesc necontenit

Cer întinat

S-a făcut cerul albastru.
Plin de nori, bare boţit

Dedicat: tuturor religioșilor, de orice credință!

Voi rămâne
Copil al