Baba Moartea, zgârci și piele,
Se strecoară prin zăbrele,
Pe un pat, într-o odaie,
Arde-o fată, de văpaie.
A-nsemnat ceva pe poartă
Mâna ei de piele moartă?
Calcă mut, ca pe târligi.
Nu se-ntoarce când o strigi.
Ce câți în cătun, putoare,
Cu o fustă în spinare?
Te-am mai prins la câte-un gard,
Unde ochii zac și ard.
Uite-o, bâjbâie-n ogradă.
Morților, veniți, grămadă.
Veniți, maici, flăcăi, fârtați.
Smulgeți crucile și dați.
Dac-am pus mâna pe ea,
Poate nu ne-o mai scapă.
Furcile și coasele
Să-i sfărâme oasele.
Distribuie: