Azi beau din trupul tău necopt, un elixir, cum altul nu e
Că tinerețea mi-o doresc dar bătrânețea-n cap se suie,
Mi-e tare greu că într-o zi mă voi lipsi de tot și toate
Și pe pământul meu cel drag vor fi doar florile uscate.
Iubire dă-mi din gram în gram, să mor de tânăr să-mi sting dorul
Să nu știu care-i drumul meu și nici cum va mai plânge norul,
Azi vreau să beau din trupul tău, să mă îmbăt de bucurie
Că gura ta m-a otrăvit cu cea mai dulce armonie.
Iertare cer la toți din jur că am fost și eu strâmt la minte
Și am mințit și am furat și nu am fost deloc cuminte,
Poate-ntr-o zi când veți privi la floarea mea multicoloră
O să-nțelegeți că un dor devine cercul de la horă.
Mi-e tare greu să spun că beau, dar beau și nu regret nimica
Prin ochii tăi cuprinși de foc, privesc cum mă inundă frica,
Rămân același vagabond care a plâns de bucurie,
În proiectorul de pe cer curmat de-o dulce frenezie.
Azi beau din trupul tău cu drag și-o să mai beau de chin, de sete...
Iubirea care m-a pătruns, devine golul din perete,
Rămân cu ce am strâns în trup căci amintirile-s mioape
De-o fi să mor, vor plânge-n zori, toți norii desenați sub pleoape!
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Detalii poezie:
Distribuie pe: