Mi-e dat acest obraz triunghiular, ciudat,
această căpățână de zahăr, sau această
figură pentru prora vapoarelor-pirat
și părul lung, lunar, pe țeastă.
Mi-e dat să plimb un agresiv contur
rătăcitor, din noapte până-n ziuă,
rănind retina celor dimprejur
când proiectez pe ziduri ființa-mi incongruă.
Cui aparțin? Mă neagă părinții și strămoșii.
Vremelnic aliate, și rasele mă neagă,
cu albii, negrii, galbenii și roșii.
Nici speța nu mă recunoaște-ntreagă.
Și doar atunci când m-am lovit și strig,
și doar atunci când mi se face frig,
și doar atunci când vremea-mi taie-o rană
– ei mă numesc: frumoasă. Mă recunosc: umană.
Distribuie: