Oceanul pacific - Aurel Rău

Suprafeţele de apă verde forjează-oglinzi
pentru vulturi cu aripi vaste.

Să-mi stea chezaş nu e nimeni şi nici să-mi prindă
pe piept un disc. Trupul poate să-nfrunte vântul
ca un orb felinar de bronz.

Cobor tăcut, gâtuit de imensitate,
pe plaja ruptă din lună
şi calul-n goana al Europei la carul soarelui
îşi uită forma, o clipă, îşi pierde vajnicul
nechezat auriu

Sânt numai ţăndări albastre de hărţi marine
şi astrolabe. În liniştea de demult
dă-n floare peştele-şarpe, scânteia pietrei,
silinţa mea spre cuvânt

Adăugat de: Cristian Ovidiu

vezi mai multe poezii de: Aurel Rău



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.