Gâște-au născut o strigare
Albastră din lacul de-aramă
Parcă-n apusul de Soare
Basmele nopților cheamă.
Ca-n arămia chindie
Ele să vină în stele
Pe undele de melodie
Cu dansul de val și de iele.
Când trestia fluieru-și sună
În vântul molatec și verde
Cu notele-n aur de Lună
Iar inima speră și crede.
Că este în suflet căldură
Și-aceasta nu e o poveste,
Că viața nu-i trecere sură
Lumină atâta cât este.
E zborul născut de iubire
Aripile când le înalță
Și-n patima de fericire
În cer vor pătrunde-n speranță
Cu-această odihnă în noapte
Cu versul de basm și de apă,
Cu visele spuse în șoapte
Ce n-au cum în lume să-ncapă.
Victor Bragagiu
victorbragagiu.blogspot.com
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: