Asfodela - Ion Pillat

Pe culme trei coloane de porfir,
Si printre ele cerul pana-n zarea

Intinsa de lumina ca un fir,
Si — ca o lespede — departe, marea.
Incremeniti, toti muntii violeti.
Nici un copac si vai pustii de apa.
Iubita si de morti, si de poeti,
O asfodela printre stanci ce crapa.
O asfodela singura sta scut
Si tainei, si credintelor surpate.
Cu radacina prinsa in trecut,
Ea infloreste in eternitate.
Barbar, venit aicea sa ma-nchin,
Din tot ce-a fost am mai gasit o floare.
O las sa infloreasca. Si senin
Reiau toiagul vremii calatoare.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

E genial, Dănuța! Alegorii mai ispititoare pornind de la natură - nu am mai întâlnit!
Gerra Orivera
luni, 22 mai 2017