Ascunse în povestea cerului

sâmbătă, 05 februarie 2022

Culoarea se-ascunsese de lumină,
Lumina se-ascunsese de un gând,
Ningea domol și nu era deplină
Nici ziua ce trecea, agonizând.

Părea tot cerul o ascunzătoare
A norilor tocmiți cu fulgi de-argint
Să nu se-arate razelor de Soare
Gătite-n straie noi, de hiacint.

Apusul tot se clătina-n derivă
Pe apa unei nopți cuprinsă-n vis
De o poveste-a cerului, naivă,
Scornită-ntr-un cotlon de Paradis.

Erau în ea atâtea ascunzișuri,
Încât ogarii zilei ce va fi
I-au înzestrat finalul cu fetișuri,
Spre-a o schimba când zorii vor sosi.

A revenit culoarea în lumină,
Lumina nu s-a mai ascuns de gând,
Ninsoarea s-a-ntețit în zi senină…
Doar clipele-s de nevăzut, trecând.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.