Trăiesc provizoratul acestei vieți
închisă între fumurii pereți
de teamă că într-o zi se va sfârși.
Privesc pe geam din când în când. Voi fi
vreodată pregătită oare
să evadez din mine? O să-mi zboare
alb lebedele încrustate în piept
în forma sentimentelor spre acest
irepetabil vis de a trăi?
Răspunde cineva? Oricine...într-o zi
știu sigur că o să doară viața în mine.
Vor rugini secundele. Prin zile,
vor trece anotimpuri de tristeți,
melancolii stăpânitoare. Oameni bieți,
ce stau închiși în zile
și n-au curaj să evadeze în mâine
și așteaptă orologiul ca să bată
finalul actului în care joacă viața!
O absolută dramă se degaja
din șoaptele actorului ce joacă.
Iresponsabil timp! Ce stai închis
în templul unui trup lipsit de vis?
Aprinde flacăra ce ține viața
și arzi! Hai, arzi! Cât încă nu s-a stins speranța...
vezi mai multe poezii de: ileana
Detalii poezie:
Distribuie pe: