aruncare în gol

luni, 10 august 2020

ARUNCARE ÎN GOL

nu mai întind mâinile când mă rog
știu că dumnezeu m-a făcut bun
de la început
a pus miere în lutul fierbinte
iar ție ți-a inoculat cerul în ochi
și unduiri de ape în coapse
și-n cuvinte

nici spre tine nu întind mâinile
când te rog să rămâi
fiindcă tu m-ai plămădit
din ploi de vară
și lemn de mesteacăn cernit
iar în zori viorii
mi-ai arătat desăvârșirea
primei iubiri

dar eu am măsurat timpul în rotiri de planete
pe când tu priveai înverzirea ierbii
în nopți violete
iar când umbra copacilor se arunca
sinucigaș
în amurgurile care mă înconjurau pe deplin
tu ai decis că de fapt eu sunt o apă
care poartă prea repede frunza înaltă
spre tragicul destin

de aceea eu mâinile nu le mai întind
când mă rog,
doar le apropii puțin
înainte de a mă arunca în gol
fără să strig

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.