Arta picturii

Autor:blacks


Adăugat de: blacks

duminică, 28 august 2016

Stau înghețat pictându-mi viitorul
într-un pastel de visuri spre alt veac.
Tu să mă ierți că-ți cer iar ajutorul,
Dar visul fără tine e boleac.

Din ce să-mi construiesc iar șevaletul?
Ce aș putea pe pânză să întind?
Mi-atât de clar și-n suflet mi-e cofretul
ideilor ce-n taină mă cuprind!

Drept șevalet mi-aș folosi trecutul
și acea clipă când te-am întâlnit,
atât de larg cum fost-a și tumultul
ce l-am întins spre dorul avenit.

Voi construi o pânză din iubire
țesută doar cu fire de etern
când toți mă întrebau cu sinubire
”Cum poți trăi cu-al dragostei infern?”

Dar sunt bolnav de-a logicii fractură
căci cerul galerie de mi-ar fi
este prea mic pentru a mea pictură
să v-o prezinte-n toate, nu va ști.

Pentru desen aș folosi din mine
bucăți din diamantul explodat
într-un trecut când m-ai desprins de tine
și în cărbune tu m-ai transformat.

Din sângele ce-mi trece azi prin vene
aș lua un roșu fără de egal
să încălzesc răceala ce alene
ne-a învelit cu frigul abisal.

Dar cum să îți aștern culoare vie,
un sânge care știe doar un drum?
Bolnav de dor, arzând de nărăvie
el poartă o iubire de album.

Cum aș întinde-n zări îndepărtate
un fluviu ce o viață a tot curs
spre o iubire fără de păcate
și n-a cerut nici taxă de ramburs?

Să-ți iau din păr a Soarelui culoare,
pe pânză s-o aștern din amintiri
drept bogăția prinsă în candoare
ce lumea o păstra pentru doi miri?

Ar fi o încercare negândită
Ce nu ar prinde-al bogăției rost.
Astăzi de bani e lumea adumbrită,
Dar Soarele iubirii nu-i anost!

Când cerul a deschis a ta plecare,
Iar stelele caleașca ți-au întins
Nu am rămas captiv în nepăsare
și am zburat urmându-mi al meu vis.

Ajuns în ceruri, am cerut iertare,
iar palmele căuș mi le-am întins
și am primit, drept semn de așteptare,
culoare unui cer nicicând atins.

Acest albastru, azi, este în suflet
ținut cu-a mea speranță la secret.
Amestecat cu-al dorului răsuflet
pe pânza vieții n-ar fi desuet!

Culorile acestea minunate
pe necuprinsul pânzei vor pluti!
Nu cu ulei vor fi amestecate
să lunece spre hău, n-or izbuti!

Le voi fixa pe-a pânzei anvengură
cu lacrimi care curg spre al gând
și își croiesc a lor alinătură
ducând amorul tandru și plapând.

Nu voi picta peisaje sau palate,
nici lumea sub al timpului rulou,
Averi și fapte, astăzi etalate,
n-or fi modelul pentru-al meu tablou!

Eu voi picta cu-a inimii simțire
motivul pentru care azi trăiesc…
Pe-ntreaga pânză, fără de sfârșire,
Picta-voi două vorbe: TE IUBESC!


vezi mai multe poezii de: blacks


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Superb,omule!Ar trebui ca,in loc de Blacks,sa te cheme "Rhymes"....ca tare frumos compui!Iti doresc aceeasi inspiratie in tot ce faci!
Gustavo El
vineri, 02 septembrie 2016



Frumos.
mi-a placut.
Numai bine si multa inspiratie
gabriela
luni, 29 august 2016



Felicitări Blacks bine conturat acest poem de dragoste
matilda
luni, 29 august 2016



Frumoasă declaratie de dragoste! Am admitrat pictura cu fiecare vers...si tare mi-a plăcut! Felicitări!:))
Ina M.
duminică, 28 august 2016