Cine eşti tu care citeşti poemul meu
de-acum într-un veac?
Şi ce dorinţă te-a mânat oare?
Nici un strop din bucuria acestei primăveri,
nici o floare, nici un tril de pasăre,
nici purpuriul norilor de pe cer,
nimic din ce înduioşez cu iubirea mea,
n-am să pot să vă trimit
vouă, cititorilor mei, de-acum într-un veac.
Gânduri de bucurie ale acestei primăveri
îi trimit poetului tău.
Fie ca, pentru o clipă măcar,
cântecul primăverii mele
să răsune-ntr-a ta primăvară!
Să-şi afle ecoul în freamat de frunze,
în zumzet de albine
şi-n bătăile inimii tale,
O, cititoarea mea de-acum într-un veac!
Distribuie: