Poetul e un fel de amant al durerii
nu e cum se credea o mască
bătaia lui de inimă nu-i doar scena
unde melancolia învață să se nască
Poetul e sinucigașul ce refuză moartea
pentr-un singur clar de lună la rever
sufletul lui ca pasărea liră
trăiește ciugulind mister
Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului
nici în genunchi nici pe retină
dar câteodată mai plânge de cântec
și-atunci se face iarăși lumină
Costel Zăgan, INSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Detalii poezie:
Distribuie pe: