Ancoră - Nicolae Labiş

Ideea se îndoaie și gândurile mor
Se-ndoaie-aici ca bolta albastrului de sus
Și bate-un dor clorotic și gândurile dor
Și pajiștile vremii se par a fi și nu-s.

Iar marea ce putere în val își irosește!
Neliniștită încă, nedivizată-n ceas!
Și-s țintuit sub țărmul sărat de solzi de pește,
Tot navă zbuciumată când ancora n-am tras...

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nicolae Labiş



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.