Amen Saecula

miercuri, 06 mai 2020

Între noi şi vis
Între viață şi moarte
Un nesfârșit abis
Și-o punte nimicită
De timp şi-o apă
Neagră în care se frâng
Cu zborul frânt
Păsările existenței.
Între mine şi tine
Între noi şi voi
Între azi și mâine
Între soare şi ploi
O amintire durută
O iubire tăcută
Neînțeleasă nicicând.
Între pământ şi galaxie
Între grânele uscate şi glie
Mâinile noastre însângerate
Obosite ca niște brațe
Exterioare ale Căii Lactee
Ce se pierd în infinitul
De granit acum neajutorate
Cad îndreptându-se spre
Neant!
Nici nu mai ştim cât timp
A trecut de când ultima oară
Zâmbind ne-am văzut
Ne-am privit unul pe altul
Poate a trecut un timp
Ne -Temut
Sau prea Temut
Poate un timp Neștiut
În care pe mulți dintre
Cei dragi am pierdut.
Între noi şi gândurile multe
Între poteci şi apele reci
Mese albe şi lungi cât
Distanța dintre Mercur şi
Neptun
Pline de bucate pentru
Ultima noapte întru
Pomenirea a ceea ce
Cândva a fost și-a devenit
Eternitate dar nimeni
N-a îndrăznit să se apropie
....
Eu îmi ștergeam lacrimile
Cu poala albei rochii
....
O mână străină de inimi
Puternic ne strânge şi
Sufletul plânge cu glas
De moarte în această rece
Și cumplită noapte: Seceta
Amen Saecula!
// Amen Saecula //

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.