Simt singuratatea cum imi intoarce fata
Demult nu mai esti tu, demult nu mai e noi.
Iluzia e sparta, prin crapatura grea
Desarta e prinsa, totusi, inima mea.
Nu voi scapa nici lacrimi, nici vorbe de iubire
Impietrit-a totul, sub lanturi de nestire.
Nestiuta vorba. Nerostitul gand.
Ma leaga toate. Ma uit spre pamant.
Dar lacrimile scurse atinse de o raza
Incoltesc samanta, demult uitata.
Iubirea e in sufle, acolo si ramane. Caci la nivel de suflet, nimeni nu ne poate rapune.
Tu si eu, odata, in camera albastra.
La nivel de suflet, suntem ACASA.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
„Iubirea e in sufle,” - și fi mai atentă la editare!
Gerra Orivera marți, 31 octombrie 2023
Mi-a plăcut mesajul poeziei! Nu vreau să par cârcotașă, dar, să scrii cu diacritice mi se pare o minimă dovadă de respect față de limba română. Plus că o simplă diacritică lipsă poate schimba nu numai un cuvânt ci și întreg înțelesul poemului. Și mi se pare că scrierea cu diacritice nu e o opțiune voluntară - ci obligatorie! Dacă iubim poezia și limba română!
Gerra Orivera marți, 31 octombrie 2023
vezi mai multe poezii de: MonicaBP
Detalii poezie:
Distribuie pe: