ALapis - poeziile altor autori

Aşadar, nu mai e voie să cântăm
Florile dalbe.

S-a făcut încă un pas înainte

Din paragini care mă-
mpresoară Dau cuvânt
durerii că exist Și că sunt
necazuri multe-n ţară Și le

Dac-am ajuns şi eu la renunţare.
Dac-am ajuns şi eu să vreau să tac.
Luaţi aminte, boala e prea mare,
Şi nu-i nici vorbă să mai aibă leac.

De câte ori ridic cuvântul să spun
cu
bucurie : da !
Ce e cu mine, ce se-ntâmplă ?

Ființa ta mi-aduce din necunoscut glasul tău suav
Ca un vapor care aduce din fundul Indiei albul fildeș.
În locul unei vorbe steaua lacrimei tremuratoare
Și rădăcini ramase în câmp din luminoasa luptă.

"Anecdotă pipărată"

Într-un an, cândva-ntr-o vară,
Nu ştiu unde, în ce sat,

Ochii tăi s-au pus pe slove și cuvinte
Ca niște albine albastre, însetate de mirodeniile sfinte,
Și sugând mierea cărții s-au îmbătat cu ea.
Halucinata științei, vino în grădina mea,

Vrui, cititorule, să-ți fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mică, o carticică

O lăcomie crâncenă,nebună.
Adună,omule, adună,
Căznește-te, fură, surpă și omoară.
Îți trebuiesc putere și comoară.

Ce stă vântul să tot bată
Prin frunza de tei uscată,
Şi frângându-i ramurile
Să lovească geamurile?