Florile dalbe - Adrian Păunescu

Aşadar, nu mai e voie să cântăm
Florile dalbe.

S-a făcut încă un pas înainte
În direcţia cuceririi definitive
A fizionomiei noastre ca popor.
Nu mai e voie să cântăm
Florile dalbe.

După ce trupele străine
Au plecat de la noi,
După ce ne-am bucurat
Că florile noastre sunt iarăşi dalbe,
Auzim că nu mai avem voie să cântăm
Florile dalbe, de Crăciun.

Crăciunul însuşi nu ne era accesibil.
Singurul motiv pentru care
Crăciunul mai e sărbătorit
De cei tineri
E lipsa combustibililor:
Copiii pleacă în vacanţa de
Crăciun
Pentru că nu avem cu ce
Să încălzim şcolile.
Dar florile dalbe nu se mai cântă,
Se cântă cântece de mase
Din care nu înţelege nimeni
Niciun cuvânt,
Nici chiar cei care cântă.

Din adâncurile insondabile ale materiei
Se va ridica, într-un târziu,
Ca un murmur dispreţuitor în toată sonoritatea
Acestui spirit dacic,
Colindul,
Florile, florile dalbe,
Leru-i ler si lelioară,
Zorior de ziuă,
Seară de Crăciun

Şi iar florile dalbe
Şi iar leru-i ler
Şi iar zoriori de ziuă
Şi iar seară de Crăciun
Pânâ la sfârşitul veacului
Şi chiar şi o veşnicie după.

Şi am zis cele cele-am zis,
Florile dalbe,
Tocmai când aţi interzis
Florile dalbe
Şi-o să spun ce cred cinstit,
Florile dalbe,
O să cânt tot ce-am iubit,
Florile dalbe.
Grădinare, grădinar,
Florile dalbe,
Nu tăia aşa bizar
Florile dalbe,

Nu se mai cântă colinde,
La Radio o emisiune a mea,
A fost hăcuită
Pentru că vroia să prezinte ascultătorilor
Colinde ale românilor.
Progrese mari,
Senine de stabilitate
Şi de prosperitate.

Dintre toţi oamenii
Morţii sunt cei mai fericiţi,
Pentru că n-au apucat momentul
Florile dalbe se uită la noi
Veştejite.
Ce vină au ele,
Ce vină are acest neam răbdător
Care după ce că n-are pâine,
După ce că n-are căldură,
După ce că n-are Crăciun,
De data aceasta se trezeşte
Şi fără dreptul de-a cânta
Cântecele liniştite care-i plac?

Leru-i nu mai este ler,
Florile nu mai sunt dalbe.
Cum am avut nenorocita inspiraţie
Să scriu acum câtiva ani
Că leru-i nu mai este ler
Şi florile nu mai sunt dalbe.

Şi totuşi vă spun un secret:
Cu tunurile dacă s-ar trage
În colindele românilor
Şi în colindători,
Că în ele de-i lovi,
Florile dalbe
Tot mai mult vor înflori,
Florile dalbe.

La anul şi la mulţi ani!

Breaza, 22/23 decembrie 1983

Poezii cenzurate

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.