ALapis - poeziile altor autori

Nu mă opun cu vorba
fărdelegii, şi-aşa ea m-a
zdrobit de caldarâm, dar
îmi întreb poporul : ne târâm, în

Nu se găseşte gaz în prăvălii,
Prin lămpile ucise este
noapte, Bătrânii forfotesc de-
atâtea şoapte, Tu, vremea

Sunt vânaţi cu lasoul oamenii buni
Nu se-ntoarce în sat ce se face în
sat, Imobilism, voluntarism şi multe
sancţiuni, Cine nu a fost omorît, va

Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu,
El- mai singur decât tine și tot singuri ea și eu.
Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strig
Că primiți singuratătea ca pe-un ultim val de frig.

Pustietate arsă mi-e sufletul acuma,
Se plimbă râsul morţii şi-mi strigă din ţărână,
Nici nu-mi mai vine-a crede c-abia-i o săptămână

Zadarnic plânge vântul şi nucii plâng, bătrânii,
Frăgarul din ogradă, şi cumpăna fântânii...
Şi plânge mama biata... şi cum ar vrea s-o-nşele
Povestitorii jalnici ai pribegirii mele.

În tăinuita brazilor răcoare
Ne-a surghiunit iubirea vinovată,
Cum stăm aşa sub bolta înstelată,
Pădurea neagr-o catedrală pare.

Voi veniţi cu mine, oaste nevăzută,
Moşii şi strămoşii mei din zile moarte,
Grăitoarea voastră îndrumare mută
În vârtejul lumii căile-mi împarte.

Te-apropie, te-apropie de mine,
Şi-ascultă-mă, frumoasa mea minune:

Eu sunt supusul firii înţelepte,

Pişcată-ţi este mâna ta de streche,
De mişti în veci condeiul pe hârtie,
Dureaz-un şir sau fabrică o mie,
Cuvinte nouă-or fi, dar plagă veche.