ALapis - poeziile altor autori

Ascult pământul, arborii, pietrele,
drumul arcuit în tăcere
printre avântul izvoarelor,
sub ţărmii fără paşi ai stelelor.

Dormi, scumpa mea, şi nu te teme,
Nu-i nimeni, nimeni n-a venit.
Parfumul doar din crizanteme
Te-a mângâiat şi te-a trezit.

Ca temelii în ziduri de cetate
Luptând cu arma pentru dreptul sfânt
Româncele, născând eroi de seamă,
Ne-au dat durată pe acest pământ.

Hermina-i doar un pic de viaţă,
Giuvaer ce dă scântei,
Trăieşte-n nordul cel de gheaţă
Şi-i prinsă pentru-argintul ei.

Tare necăjita ai fost, mamă
Iarna, vara, orice timp trecând
Cât era de frig sau de caldură,
Tot desculță te-am văzut umblând.

Însemnare
Este adevărat,
Eu nu sunt cel aşteptat.
Eu nu iau munţii în spate

De asta Etolii ca Domn îl aleserã acuma pe Toas.
El patruzeci de corãbii smolite aduse la Troia.
Idomeneus vestitul în suliți mâna pe Cretanii
Cei din Gortina cea bine încinsã cu ziduri, din Cnosos

- Mă dor în mine drumurile înapoi.
- Eşti palidă, ochii tăi sunt mai mari.

- Te-am aşteptat, fiindcă te-am gonit.

Printre Tanagre false şi flori de fir persane
când dormi, pe mări de ambru şi umbre, în alcov,
spre trupul tău alunec, înot, ca spre-un ostrov
cu golfuri călduroase şi leneşe liane.

Cine e omul de nebiruit?
E numai cel pe care nu-l clinteşte
nimic din ce nu stă-n puterea lui.
Numai acesta-i cel ales.