ALapis - poeziile altor autori

Din ce adânc și limpede trecut
înfioraţi stelarele amurguri
și oamenii cu inima de lut,
voi, clopote captive-n bolţi şi burguri?

Peste creştetu-mi trecură vreo şaizeci şi cinci de ani,
mintea mea-n nelinişti multe și-n mâhniri adânci căzu,
cu cât căutam cu râvnă vechi istorii despre şahi,
cu-atât steaua mea pe crugu-i mersul şi-l încetini.

Bijan, după ce oştirea pe câmpie-şi rândui,
vru în plin iranienii să-i izbească ; Mahui,
din al oastei sale mijloc', planul iute i-l ghici
şi, gemând, de printre rânduri se îndepărtă. Bijan

Mahui Suri,vicleanul, când acestea auzi
de la fiul său, şi zise spre morar : „Dă fuga,
ia călăreţi cu tine,-aleargă, sângele acum să-i verşi
duşmanului meu de moarte, că pe veci îmi va scăpa

Fost-a un erou a cărui faimă până-n depărtări
se-ntindea; era de baştini din Turan, numit Bijan;
loc avea pentru şedere în cetatea Samarcand
și în juru-i mulţi prieteni îl urmau de prin ţinut.

Şahul porunci să bată darabanele vestind
semn că a purces pe cale prin Bust, Nişapur, la Tus.
Mahui prinzând de veste că-n ţinutul Tus intră
oastea şahului, de-ndată merse să-l întâmpine

În grădina moartă
Am sărit aseară, peste zidul mort -
Pasul meu, încet, se oprea în loc, -
Conștient de soarta, de durere orb,

Răsună din margini de târg,
Un bangăt puternic de armă;
E toamnă... metalic s-aud
Gorniștii, în fund, la cazarmă.

- Adio, pică frunza
Și-i galbenă ca tine, -
Rămâi, și nu mai plânge,
Și uită-mă pe mine.

Polenul a uitat să se închine,
e luat de mic din fel de fel de flori
și prefăcut în miere de albine
și pus în faguri încercuitori.