ALapis - poeziile altor autori

Toți peste noapte dormeau, și zeii ceilalți și bãrbații
Rãzboitorii din car, numai Zeus n-avea parte de tihna
Somnului. Sta chibzuind cum el sã-l înalțe pe-Ahile
Cinstea mãrindu-i cu pierderea multor Ahei la corãbii.

Părăsind ei codru-acesta, merseră pe drumul lor
zornici până poposiră la seraiul şahului.
Cel trimis intră naintea tânărului şi pe loc
se înfăţişă la tronul lui Kesra zicând astfel

Totuşi,
Te-ai întrebat tu
Câte vieţi
Îmi mai trebuie

Pe când lumea fierbe, noi mai mari, mai mici
Învăţăm proverbe ce se spun pe-aici,
Vrem o altă limbă, toţi ar învăţa,
Lupul părul schimbă, dar năravul, ba.

Eu sunt un cerşetor rămas în zdrenţe
Şi el mă scuipă, cum şi tu mă minţi,
Dar, vai, azvârle-aceste aparenţe
Şi iată-mă strălucitor ca prinţ.

Am auzit infernul
Ca o rupere a unui stejar,
Probabil că mergea undeva, la o nuntă,
Și a trecut pe lângă noi,

Povesti-vă-voi acuma ceva vesel, depănind
a lui Bozordjmer poveste. Te fereste să socoţi
visurile drept năzhîtii; află că proorocesc,

„Vai ! tu, chipreş plin de-avânturi, care inimi încântai,
de ce te-ai mihnit atâta? Tu, ce-atât de mult erai
mândru, falnic şi ferice, inima vioaie-n piept
cum li s-a umplut de spaimă?" La aceste întrebări

Astfel Aheii, pe zeu îmblânzind, câtu-i ziua de mare
Cântec mãreț îi cântau și de-a pururi slãveau pe Apolon,
Izbãvitorul de rãu; el sta veselindu-și auzul.
Soarele apoi asfințind și lãsându-se amurgul de searã,

Mazdak dis-de-dimineaţă din palatu-i se-ndreptă
către şah zicând acestea: „O puzderie de capi
ai învaţaturii noastre şi ai noştri credincioşi
cu neprihănite inimi au venit din patru zări,