ALapis - poeziile altor autori

Iată ce mi-a spus bătrânul, de cunoaştere-nsetat,
har având, darul vorbirii, plin de amintiri din vechi:
În haremu-i de copile Zal avu o sclavă; ea
dulce triluia din glasu-i şi din strune de viori;

1 deschide lupi, 2 aşteaptă,
3 odihneşte, 4 ia foc,
5 e o lebădă, 6 o treaptă,
7 e un unu mai cu noroc,

Vom face deci ce nu s-a putut face,
Vom pune cu putere pe tapet
Un nou concurs, un nou război de pace,
Concursul 1cine merge mai încet".

E sfârşită şi povestea lui Esfandiar; a fost
scoasă din ce povestiră oameni vrednici de crezut.
Vreau să zugrăvesc în stihuri şi sfârşitul lui Rostam
după-un hronic care spune despre neamu-i de viteji.

Lucrând cu ardoare să spargă un mit,
să-i dea alte sensuri, forjând la baladă,
se strică zelos ce-am iubit și-am păzit,
sărac și ghebos, Făt Frumos de paradă.

Am așteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în liniște închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.

ALUNIȚA

O mică aluniţă-l împodobeşte Faţa.
Din punctu-i s-a tras cercul ce devenit-a viaţa.

OCHII ŞI GURA

Vezi, ochii Lui ne iscă beţiile şi dorul.
De pe-a Lui buză vieţii pornitu-i-a izvorul.

ÎNTREBAREA 13

Ce spune cel ce-aflat-a deplinul adevăr
din ochi şi aluniţă, din buze şi din păr?

Rostam înţelese grabnic că smeritele lui rugi
nu-l ajută să-l împace pe-aprigul Esfandiar;
arcu-şi încordă, şi puse țeapa cea de tamarind
căreia-i călise vârful de fier înroşit în vin.