ALapis - poeziile altor autori

în fiecare seară
un corb trage la doamna Corceaghina
și aduce orașu în cioc
ca pe un sâmbur de cireașă.

Ce dacă fur?
Ce dacă sunt laş?
Ce dacă sparg soarele ca pe-un ou
Şi-i vărs gălbenuşul pe oraş?

Cartea e ca mama noastră;
Ea ne-nvaţă ce e bine,
Tot ce trebuie să facem
Si să ştie orişicine.

Nu facem, oare, noi, exces cumplit
De tot ce am luptat şi-am împlinit?
Nu e normal ca, dup-atâta vreme,
Civilizaţia să ne mai cheme?

Eu nu mai pot, vrea cineva să creadă
că nu mai pot, că-mi este prea deajuns?
Aştept tăcut o vorbă de răspuns
şi-n iarna asta voi ieşi în stradă.

Multe lucruri am zis şi acum se-mplinesc,
Eu am răni ce mă dor înainte de-a fi,
Pedepsit şi rănit,cred că totu-i firesc,
Şi voi fi graţiat şi-nţeles în copii.

Distrus, dezamăgit, calomniat;
Ciumatul preferat al ţârii mele,
Mă-ntorc plângând cu faţa către stele
Şi totuşi nu-nţeleg ce s-a-ntâmplat.

Voi scrie, deci, neînfrânat
de frică şi luminat,
de ceea ce mi-aţi spus,
ce se întâmplă jos, în lumea mică,

Noi suntem elita cu multe relaţii,
pe noi ne cunoaşte oricine,
suntem răsfăţaţii, suntem potenţaţii,
ne este atâta de bine în vile, în haine, în veac,

Nu m-am tocmit argat la voievozi,
nu le păzesc moşiile sau titlul,
m-a condamnat un veac să fiu poet
când neamul îşi rosteşte infinitul.