ALapis - poeziile altor autori

Am impresia că atât de tare
Mă asupreşte cenzura română
încât scăpându-i printre degete
Voi deveni încet-încet

Plutesc pe râu – pe pânza-i plană,
Pe păduri vineți de cristal,
În urmă-mi noaptea dumbrăvană,
Nainte-mi domnul cel regal.

E făcut să mă domine neîntregul
zeița fără brațe, zeul fără glezne.
Copacii fără trunchiuri, iarba fără verde,
slalom de alb prin verticale bezne.

Mă curenta privirea ta
intâmplâtoare.
Frunza tristeții de pe chip
deodata mi-o smulgeai,

Trece şi-azi. A câta zi trecu
Ca un stol de păsări speriate?
Inima, ca un cocor rănit
Către zarişti de lumină bate.

între ferestrele tăiate de umbra voastră
ori în notele zornăind ca durerea
am întins mâinile după zarzărele coapte ale plecării.

O, n-o să mor, - sunt sigur - n-o să mor
Când haina asta de ţărână învechită,
M-o părăsi, voi lua o altă haină
Pe care-oi lepăda-o iarăşi obosită.

când imaginile stau dincolo de mine
ca soldaţii după metereze
şi când strigătul de brumă al cocorilor
despică inima toamnei

Pornim. Nu este nici drum nici întoarcere
nimic în afară de noi acolo unde tu sau eu
ne vom agăța de piatra limpede
a unui chiot.

1917... Toamna, pe malul Dunării, la Corabia,
Unde hotarul îşi îndoaie liniştit şi frumos sabia,
Tunurile începuseră să bubuie, casele parcă erau hârtii
Se clătinau şi cădeau, strivite ca nişte jucării.