ALapis - poeziile altor autori

I
Se înghesuiesc băieții
fiecare-n fel și chip
către cel ce-n mijloc șade

I
Pe maidan s-au strâns mucoșii
ca de-atâtea alte ori
cu năsuc ș-obrajii roșii,

Un liliac mi-a înflorit
Surata primăvară
Sub geamul meu l-a răsădit
Cu taină într-o seară

O piatră de moară
ocăra să moară
boabele de grâu:
„Auzi ce desfrâu

E tare frig, amarnic frig
divin senin de sticlă
și pomii suri cu ramul gol
reînfloresc pe ziduri

Amurgul ca o rouă, încondeiază-n sânge
păienjenișul ramurilor
ce-și desfac tăcut
uscate brațe lungi, ca un sărut amarnic

Mai e vreme de colinde,
Se mai poate, se mai poate,
Dacă sufletul rămâne
Cel mai mare dintre toate.

Ți-am meşterit bănuţi de fier,
să-mi vinzi un ceas din sănii tăi
zbucnind în vine zurgălăi,
când flămânzeam de vis şi cer ...

Gonit din raiul lui, pesemne,
un înger trist ni le-a adus,
menirea lor în noi sa-nsemne
ca-n lut mai zace-un strop de sus.

Cerul si-a deschis soborul
-Lerui, Doamne, Ler-
si-au pornit cu plugusorul
îngerii din cer.