ALapis - poeziile altor autori

titu

ce-mi pasă dacă femeia ta îmi face cu ochiu
când îi vor creşte prin rochie

ştiam seva trandafirului din cântec
urcând prin elanul călcat în picioare
când veneai cu universul ca un gunoi în ochi.
dar te-am plimbat prin acest azil

Dacă te duci moşule pe la noi, prin pădurile noastre dace,
Pe unde şi-au înălţat doinele Jiene conace,
Pe unde sună luna din cornul de vânătoare,
Pe unde seceră ţăranii raze de soare,

De câte ori
nu m-am suit pe grămezile de cărbuni
ale nopţii şi privind
depărtarea m-am întrebat cine sunt?

Mă-ntrebi ce fac în stropul meu de viaţă?
Mă scol la ora mea de dimineaţă,
Le dau la flori şi ierburilor toate
Să bea argintul apei nestemate

cine m-a strigat
când îmi curăţam flautul de cântece?
cine m-a cunoscut
când în suflet îmi putrezeau femeile de iubire?

Mă recunosc
la poarta aceasta
fără amintiri,
singur, cu revolta mea spărgând geamurile

De cum am trecut de diguri,
Căruța s-a-mbolnăvit dintr-o dată de friguri.
Am dat drumul calului, fără frâu.
De-o parte și alta, porumbii, cu pistoale la brâu,

Nu-mi spuneţi ce-s săracii, nu ştiu ce-i sărăcia,
În mine stau grămadă comorile de bani.
De vreau un pol de aur, când toamna e pe-aproape
Mă-nalţ şi iau o mână de galbeni din castani.

Nu-mi pune aripi! – am strigat
spre îngerul ce mă ţinea
când îmi vâra aripi cu sila
şi-n umeri mi le îndesa.