Adina Speranta - poeziile altor autori

Totul se micşora văzând cu ochii
Un soldat era cât un soldat de plumb
Din jocul unui rege imatur
Apoi devenea cât un bumb

Îmi amintesc întocmai
Eram împreună dedesubtul acestei câmpii
Bine aşezat şi ne temeam
Că nu mai eram vii.

O noapte lungă, un păianjen negru
Prinzând în pânzele lui foarte întinse
Zborul meu liber, umblet somnambul
Către acoperişurile ninse.

Ci iarăşi mă apropii şi-aştept
Şi nimeni nu vine-napoi
Se vede hotarul şi-aş vrea
Să-l trecem măcar câte doi.

Lumea e tot mai tristă si mai grăbită
Pîinea e tot mai scurtă si mai turtită
Fără ca nimeni s-o vadă
Poezia a coborât în stradă.

Încă un om îşi duce crucea-n spate
Senin de parcă-ar duce-un sac la moară
Şi toţi îl urmărim cum intră-n cimitir
Şi nimeni nu se-nfioară

Cum o să mori, Valeriu Penișoară,
când tu, uimit de gustul vieții foarte,
ca-nvățător și ca primar de țară,
nici nu știai că mai există moarte?

Când ni s-a dat cuvântul, ni s-au luat aripile,
Zadarnic este dorul nostru după aripi,
Noi invocăm în lume aripi şi, pentru a convinge,
Trişti cheltuim cuvinte, îndureraţi de lipsa unor aripi.

Să fii atât de departe
de relele lumii
încât orice veste rea
care vrea să te-atingă

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.