Adina Speranta - poeziile altor autori

Azi nu mai scriu versuri, nu mai visez,
Nu mai tremur, nu mai plâng, nu mai sunt,
Într-o aşteptare apăsătoare m-am îngropat
În mine însămi ca într-un mormânt.

Mă uit în sufletul tău desprins de trup
Şi ajuns în miezul nopţii la mine-n odaie,
E trist, e obosit, e singur,
Nu e-nvăţat să umble fără straie

Viscol peste zăpezi, o aură de ger
Se învârteşte-n aer din ce în ce mai sus,
Mă uit încremenită până a treia zi
Când se înalţă către cer Iisus.

E seară. E iarnă. E frig.
Sunt singură. Tremur. Mi-e teamă.
În capul meu iar se petrece
Aievea o moarte de seamă.

Voi muri şi nu voi ştii absolut nimic despre moartea mea,
Aşa cum despre naşterea mea nu ştiu absolut nimic,
Am deschis ochii am plâns şi am râs şi am plâns
Îi voi închide şi nu voi avea ce să zic.

Mi s-a întins o mână
Mare şi puternică
Şi eu nu ştiu ce să fac,
Mi s-a întins o mână

Atunci când unul dintre noi nu va mai fi,
Când pentru cel rămas singur va fi foarte târziu
Şi va aştepta să se culce pe un pat din tinere ramuri
Între cele două lumi se va face pustiu.

A venit primăvara, speranţele din iarnă s-au dus,
Acum se duc speranţele de primăvară,
Dar o să fie bine la toamnă,
Dar o să fie bine la sfârşit.

Mă-nţelesesem bine cu călăul,
Execuţia trebuia să aibă loc în zori
Şi fiindcă mergeam fără împotrivire
Urma să fie aduse şi flori.

Descoperisem mari resurse de linişte,
Le scoteam din pământ ca pe un zăcământ rar,
La început cu spaimă, uitându-mă-mprejur,
Apoi în grabă, ca un avar.