Îmi amintesc întocmai - Ileana Mălăncioiu

Îmi amintesc întocmai
Eram împreună dedesubtul acestei câmpii
Bine aşezat şi ne temeam
Că nu mai eram vii.

Îngerii se lăsau ca păsările
Pe puii dintr-o scorbură adâncă
Aripile lor acopereau ieşirea
Şi putregaiul care strălucea încă.

Stam închişi în lemnul gălbui
Şi ne rugam ca un copil să poată
Să bage mâna-n scorbura întunecoasă
Şi să ne scoată.

Şi-atunci au venit deodată copiii care am fost
Şi ne-au tras din îngrozitoarea ceaţă
Şi a fost iarăşi o noapte cu stele
Şi a fost iarăşi dimineaţă.

Am început să aştept, se apropie
În vis sufletul face exerciţii de ieşire
Din trupul care stă nemişcat
Întunericul pare în afară de fire

Şi de timp şi de orice iluzie
Încăperea mea este un ţinut pustiu
Prin care se roteşte căutând ceva
Şi bucuros că e încă viu.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ileana Mălăncioiu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.