Cum o să mori, Valeriu Penișoară? - Adrian Păunescu

Cum o să mori, Valeriu Penișoară,
când tu, uimit de gustul vieții foarte,
ca-nvățător și ca primar de țară,
nici nu știai că mai există moarte?

Cum o să mori, deodată, trubadure,
când tu trăiai, iluminat continuu,
și n-a știut orașul să te fure,
legat pe veci cu pâinea și cu vinul?

Cum o să mori, când tu, moldovenește,
înduioșai și pietrele de moară,
cum o să pleci, când vremea ta sosește?
Nu mai glumi, Valeriu Penișoară!

Cum o să mori neputincios, țărane,
și cum să-ți acceptăm din moarte, scuza,
când, nesupus batjocurii umane,
tu îi cântai pe Roată și pe Cuza?

Cum o să mori, în plină puritate,
iubite domn învățător de țară,
când tu știai că moartea nu se poate
și credincioșii n-au de ce să moară?

Cum o să mori, când tu, moldovenește,
înduioșai și pietrele de moară,
cum o să pleci, când vremea ta sosește?
Ridică-te, Valeriu Penișoară!

11 mai 2004

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.