Adina Speranta - poeziile altor autori

I

Ca lacoma omidă, ce-şi caută o pradă
Pe fragede mlădiţe,

Oh jos la tavernă
copiii cântă
în jurul mesei lor rotunde
și în jurul meu încă.

Vino, prietene,
am o poveste veche să-ți spun –

Ascultă.

Dumnezeu are o voce maro,
la fel de blândă și plină ca berea.
Eleanor, care este mai frumoasă decât mama mea,
stă în bucătăria sa vorbind

O femeie care scrie simte prea multe,
acele transe și semne rele!
Ca și cum cicluri și copii și insule
n-ar fi fost de ajuns; ca și cum bocitoare și bârfe

O, ceasul trist al renunţării
Pe frunţi a pus melancolii,
Şi-n glas fiorul înserării
Cu dureroase nostalgii.

Cântarea care n-a fost spusă
E mai frumoasă ca oricare,
Misterul ei e o beţie
De voluptoasă-ndurerare.

“Iubito, tu floare fatală
Cu faţa suavă de crin
Sărută-mi blând fruntea mea pală
Şi şterge-acea umbră de chin.

Se mişcă apa-ncetişor,
Şi pânzele s-au ridicat
în vânt uşoare fluturând:
E totul gata de plecat.

Tăcut mă urc pe colină
Soarele s-a înălţat,
Câmpul se scaldă-n lumină,
Aerul e parfumat!