Adina Speranta - poeziile altor autori

Erau flori roșii, galbene și ape
Lângă mâinile, lângă sufletul ei;
Toate păcatele erau aproape -
Toate negurile tulburau munții febrei.

Am plecat dintr-un ținut secetos,
de sub dragoste -
acolo arta izvora din platitudine
și cine mânca două litere

Acum
înfloresc

Acum înfloresc

Striga poporul: „Apă! Noi murim!”
Privea proorocu-ntinderea pustie
Și cerul sur: „Tu, Doamne, dacă ești,
Să nu mă lași, rostește-al tău „să fie”!

Veghează Dunărea în larg,
Curgând măreț, cu val tăcut.
Ea strânge țara-n braț vânjos,
La piept o strânge călduros

În clopot a limbii bătaie
Vestea că-i la mijloc de zi,
Un pom de Crăciun în odaie,
Așa-mi începui eu cărarea,

Strune de harfă - razele - au melodia lor,
Culorile răsună îngânându-se
Asemeni stelelor, a căror plete revărsându-se
Trezesc luceferii de aur sunător.

Dacă sunt poet și eu,
E c-am biruit în luptă
Cu oștiri întregi de demoni,
Cu puteri, vai, și ale lumii

Vai, rușinos m-ați țintuit
În lanț, pe un aspru colț de stâncă,
De orice odihnă sunt răpit
Și simt în pieptul meu rănit

Dulce și fermecată
Dâmbovița, apa ta,
Cel ce te-a băut o dată
Veșnic tot la tine-ar sta.