Adina Speranta - poeziile altor autori

Cu prilejul intrării dlui Mihail Sadoveanu la Academie.


Răsună cobza şi vioara,

Ajuns acum la pragul tău, mă iată.
Cremene dură, mă putui în pisc
Să mă găsesc prin stânci şi să mă isc
Din pulbere, cu glezna-nsângerată.

În seara asta luna trecea peste grădină...
De ce trecea ea oare aşa peste grădină...
Ştiu eu? Poate că duce cevaşilea cu ea...
Sau poate că atuncea când am văzut-o eu

această moarte care ne-nsoţeşte
din zori şi până-n seară, neadormită,
surdă, ca o veche remuşcare
sau un viciu absurd. Ochii tăi,

Fiece noapte e o eliberare. Te uiți la licăririle
de pe asfaltul bulevardelor ce lucitoare se lasă pradă vântului.
Orice rar trecător are un chip și o poveste a lui.
Iar la ora asta nu mai simți oboseala: felinarele cu miile

Tăietor de porci și măcelar al lumii
care făurești mașini și-ngrămădești grâne,
care-mpletești linii ferate și stăpânești toate răscrucile lor,
tu care ești furtunos, răgușit, plin de strigăte,

Are tata două fete,
Are tata două zgâtii.
Una face numai șotii,
Alta face și năzbâtii.

Ca ciocârliei ce-n văzduhuri
Spre soare ciripind se pierde,
Tot astfel sufletul îmi crește
Când te revăd, câmpie verde!

Mi-ai zis : tot mă sărută,
Sărută-mi sufletul din mine,
Să-mi curgă toată viața-n tine,
Mi-ai zis : tot mă sărută.

În borcanul de cristal
Sunt pești de aur mici.
Nu-i dulce al mărilor val.
În jurul lor,