Cântec de clopot - Carmen Sylva

În clopot a limbii bătaie
Vestea că-i la mijloc de zi,
Un pom de Crăciun în odaie,
Așa-mi începui eu cărarea,
În pieptul meu tânăr suflarea,
Așa se urzi.

Și-i ger pe câmpiile ninse -
Un înger, deasupra-mi plecat
Privindu-mă, mâna mi-o prinse
Strângându-mi-o în mâinile sale
Și rar și cu zâmbet de jale
Vorbi întunecat:

„Prin noapte și crivâț pierdută
Pe lungi și spinoase poteci
De-amarul vieții bătută
Urmează-ți cărările vieții;
Prin spaime și pânde-ale morții
Senină să treci!

Să iei veselia cu tine!
Și-n cântec de clopote-acum
Pornește, și luptă-te bine!
Să nu te-nspăimânte cărarea
Și-a pururi să-ți fie cântarea
Tovarăș de drum!

Și-n ziua din urmă, cântarea
Din clopote tainic venind
Din cer, să-ți aducă-mpăcarea,
Ca viața ta, inimă toată
Topită de jale să poată
S-adoarmă zâmbind!”

traducere George Coșbuc

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Carmen Sylva



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.