Adina Speranta - poeziile altor autori

Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate şi justiţie,
Au apărut prudenţa şi cunoaşterea;
Există cultivarea comportamentului.

Zeul suprem este ca apa
care hrăneşte toate lucrurile, parcă fără vreun efort evident.
Se simte bine în locurile joase, pe care oamenii le dispreţuiesc.
Aşa este şi Calea.

Albia spiritului nu seacă:
Ea se numeşte femeia misterioasă.
Poarta femeii misterioase
Se numeşte rădăcina Universului.

Ceea ce se contractă
Trebuie ca întâi să se fi extins.
Ceea ce se destramă
Trebuie ca întâi să fi fost puternic.

Ce extaz? Ce șampanie? Ce picioare?
Ce îngeri nedeclarați?!
Nici plăpumi. Nici ceai de cicoare.
Luna pute-a soldați.

Singurătatea în adîncul retoric
tristețe de apă, nevorbitoare
— cu gura la gura înecatului sorbi
din el aer de sînge și apă.

Despărțindu-ne, îmi lași în pori miligrame din precipitatul misterului care te anunță; iată,
mă cuprinde o epidemie de seară, boală de piele a norilor - muzică violentă.

Intru de-a valma într-un somn apocrif lăsând o parte să te-nsoțească precum o culoare

Ceea ce tu, în nopți lungi, când dormi pe norul
insomniei mele nu vezi,
ceea ce nu poți atinge cu șoldul fierbinte ieșit
ca o piatră din rău,

Strada în pantă duce spre clinici,
dacă îți ții respirația,
poți să auzi urletul câinilor pentru experiențe,
pentru progres medical.

Om ieșind din somn în refracția realului în ziua din nou agresivă;
m-ați chemat voi, agenți ai bilanțului? iată în grădină sânge și pene smulse pe albul zăpezii, iată zborul de plumb al vulturului care-și face digestia-n aer, iată cursa de șoareci și spaima râncedă
Vânătoarea continuă
Om ieșind dintr-o fantă de sub linia de plutire.