Adina Speranta - poeziile altor autori

Sufletul presimțea o iarnă adîncă, fulgeră însă în cer,
e o vară bolnavă soarele galben se scurge pe ziduri
vorbele tale-mi aduc o durere neașteptată.

Ea îmi simte căldura trupului de departe,
ea știe diagrama biocurenților,
ea cunoaște compoziția solului de sub unghii
ar putea să-mi ia în gheare rărunchii.

Umblăm pe dealuri verzi,
prin grădini deprinși cu mersul peste cîmpuri,
liceeni de la țară.

începutul poemului are insolența stupidă a bonzilor,
predică marșuri invadatoare, plânge de nerăbdare
și neputință.
însă țesuturile tăcerii privite la microscop

Un băiețel (cam așa cum ți l-ai dori - cu pistrui)
țâșnește din casă și începe să zboare
timpanele dau să-i pocnească de fericire
este o vara cât cerul, omizile ronț-ronțăiesc

Când fetița mea clipește și rândunelele își iau zborul
de pe streașina genelor ei,
când se decide să șteargă crusta realității
începe cu florile de pe covor: le stropește cu apă să crească

Un S întors, îl știu, un S întors
tăiai un S și-n grinzile de casă
și crucea parcă o făceai întoarsă
o singură mișcare: frunte...umăr

cu o risipă de gesturi tragice
toată noaptea copacii și-au smuls crengile

forțele vorbeau în întuneric un dialect de

iar din zdrențele visului aduse la țărm
de furia mării în timpul somnului
puține mai rămân până la trezire
să-l îmbrăcăm pe cel înecat

Ce tot afirmă lângă drum ovăzul
cu da și da lin aplecându-și spice
și mustăcind prin fața mea când trec?