Adiacent

Autor:samoila


Adăugat de: samoila

joi, 01 octombrie 2015

Mizeria şi luxul adesea sunt expuse
În vǎzul lumii goale, cǎ alfel nu-i de bine,
Dar nu cobor la norme de alţii contrapuse
Obişnuinţei mele să fac ce se cuvine.

Pentru o stare bunǎ îmi scormonesc în minte
Şi vorbe potrivite taifasului salon,
Privire îngrijită, sigiliu pe cuvinte,
Angoase camuflate într-un discurs cazon

Apoi mă-ntreb, în fine, sunt personaj potent,
La fericirea lumii să am, de vreau, intrare?
Că sunt un ins capabil şi chiar adiacent
La omul foarte simplu cu fricǎ de blazare.


vezi mai multe poezii de: samoila


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Foarte interesanta ideea poemului tau.
O lectura placuta!
ioana
joi, 01 octombrie 2015



multumesc!

samoila
samoila (autor)
joi, 01 octombrie 2015



Ultima strofă mi-a plăcut în mod special.
Succes!
axinia
joi, 01 octombrie 2015