Adast în codru în ninsoarea serii - Robert Frost

Ai cui sunt codrii, cred că știu...
Își are casa-n sat și nu va ști
Că o clipă-n drum eu m-am oprit,
Să văd cum codrii-i s-au întroienit.

Căluțului, ciudat și lui îi pare
Să zăbovim departe de fânare;
În codru, lângă lacul înghețat,
În seara cea mai sumbră din leat.

Dă clopoțeilor din ham o scuturare
Să-ntrebe de oprire cu mirare.
Răspuns - doar șoapta vântului ușor
Și fremătarea fulgilor în zbor.

Mirific codrul și adânc, întunecat...
Dar am promisiuni de onorat,
Căi de umblat, 'nainte de-a fi adormit,
Căi de umblat, 'nainte de-a fi adormit.

Adăugat de: vmaxim

vezi mai multe poezii de: Robert Frost



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.