adagio patologic

luni, 19 decembrie 2016

cheia sol
amore mio
nu descuie lacătul buzelor
stă zâmbind la capătul portativului
schimbând sensul orelor care îşi deapănă propria simfonie

vezi coarda aceea tensionată
prea întinsă între ieri şi mâine
dar prezentul nostru
unde e
pe care latură a cubului te-ai aşeza să mă aştepţi
şi până când se vor spune despre noi poveşti
ai căror protagonişti nu am fost niciodată

spune-mi tu de unde ai începe
ca eu să pot scrie finalul romanţei
***
știu să solfegiez portativul trupului tău
corzile sună suav sub atingeri
niciodată prea tensionate să nu le înţeleg capriciul

nu-i loc pentru noi la mesele tăcerii
te aud vorbindu-i îngerului
pe care-l aşezi în brad în fiecare iarnă
murmurând Ave Maria

fiecare anotimp îşi scrie povestea
aparținem tuturor şi nimănui
protagoniști ai actelor apoteotice
cortina ne prinde pe scenă
întotdeauna pregătiți pentru bis

îți distilez secretele inimii
într-un poem alb
ca sărbătoarea care dă buzna peste noi

finalul romanței amână-l

liliana trif & ioan grigoraș

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.