A zecea cale

Autor:sorina


Adăugat de: sorina

joi, 11 iunie 2020

A zecea cale

La început călătoream
printre stele-ndepărtate,
aşteptând spre libertate
clipele şi te zăream.

Călătoare-am fost în pântec,
nouă luni şi nouă zile,
semănând cu mici reprile,
transformate de descântec.

După primul plâns, ca prunc,
am simţit un aer rece.
Nu ştiam ce se petrece
şi-n ce lume mă arunc.

Primii paşi făcuţi cu teamă,
erau călători şi ei,
parcă-aveam sub tălpi polei,
fiecare pas, o vamă.

Mai târziu călătoream,
printre florile din curte,
drumuri lungi îmi păreau scurte,
peste ani uşor săream.

Zeci de ani, zburau deodată
peste drumurile mele,
ploi cădeau, încet să spele,
urma-n colb de pas lăsată.

Poate fi a zecea cale
printre anii trecători,
paşii mei, cei călători,
vor trimite cărţi poştale.


vezi mai multe poezii de: sorina


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.