A pierde tot ce se poate pierde - Nichita Stănescu

Bărbatul este un animal indirect,
Gingaș sufletul lui
de neînțeles este.
Umbra unei frunze o ține în brațe,
frunză nu, frunză nu.
Fuga unui iepure o ține pe câmp,
iepurele nu, iepurele nu
Foame îi e de ce n-au mâncat alții, -
!frig îi e
tot timpul de alte stele
Animal indirect, lumină pentru orbi, -
!gingașului se vădește,
prin băltoaca de sânge
Nu naște ci visează, !-
nu doarme ci ține în mână arma !
Neputând să piardă nimic
el pierde totul ! moare numai omorând.
Inventează puterea din absență.
Lumina în sine însuși.
Ochi scobiți cu degetul și scurși obraji,
ud al luminii, !-
neputând să ții un copil în pântec
tăierea gâtului în chip de sabie
o ții îngropată în pământul de război al nimănuia

Ce poți să pierzi tu, -!
născut pentru pierdere totul îți este destinat pierderii
Animal indirect
sufletul tău gingaș nimănuia
de trebuință este

Bagă mâna în pământ și scoate
sabia iar nu sămânța ! în singurătatea lui A
nu-l îndrăzni pe 1

Animal indirect
lasă-te sus.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu