46 - Michelangelo

Ciocanu-mi aspru, grosolana daltă
sculptează omenească-nfățișare
dar pietrei viață-I dă artistul care
mișcat e de-o voință mai înaltă.

În cer e-un altul ce pe sine saltă
și pe splendori din proprie mișcare,
și cum ciocanul din ciocan apare,
el le făcu pe toate, laolaltă.

Azi cel ce mă cioplea, spre bolta mută
sui… Ori știm că-i tare-o lovitură
pe cât ciocanul urcă… Dacă bunul

atelier divin nu mă ajută,
rămân neisprăvit, o stâncă dură:
ciocanul dus era în lume unul…



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.