296 - Michelangelo

Dacă-mi promite dragostea mea mare
la câți ani am, mai mulți, nu pentru astă
pricină moartea, moartea îmi adastă;
plângi mai puțin, ea mai târziu apare.

De ce să vrei a vieții desfătare
când doar din chin, se-nalță ruga castă?
Destinul fericit, viața vastă
pe cât placer aduc, și vătămare.

O, Doamne bun, când intră câteodată
în sufletu-mi înflăcărări divine
cu siguranță-I dau și mângâiere,

cum vrednică virtutea-mi nu se-arată,
atunci ar trebui să urc la Tine:
viața lungă scade buna-mi vrere.



din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.