De la castelul în care locuiește iubita mea, la Făget,
plec într-o dimineață, foarte încet,
adulmecând aerul care vine dinspre munți,
încă nemurdărit de ale mașinilor burți...
Acesta este orașul în care m-am născut și am copilărit
și aceasta este femeia pe care mi-am dorit-o întotdeauna!
Ea e lumina inimii mele de copil hărtănit.
Ea îmi e soarele acestei vieți pământești și îmi e luna...
Doamne, de ce sunt atât de înglodat în păcate?
De ce nu pot să-i dau sentimente curate?
Cum o să fiu eu la înălțimea acestei prințese din acel turn?
Cum să îi dăruiesc altceva decât sufletul meu pătimaș, taciturn?
Doamne, fă o minune cu mine și fă o minune cu ea!
Fă-ne viața copilărie și căsnicia - o trufanda!
Ridică-mă din a mea rătăcire năucă
și fă-mi din această prințesă... o mireasă uitucă.
_________________________
Apărută în volumul-samizdat „Cerere în căsătorie”, 2017.
Apărută în Ziarul Lumina: https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/lumina-literara-si-artistica/poezie-marius-ianus-122480.html
vezi mai multe poezii de: yanush
Detalii poezie:
Distribuie pe: