În zori de zi, când străzile se zvârcolesc în umbre,
Și se prăbușesc sub greutatea așteptărilor sumbre
Iar soarele se ascunde după clădirile gri de mine,
Stăpânind căldură,griul monoton pune stăpânire.
În interiorul clădirilor se află suflete încătușate,
fiind mereu forțate, niciodată fiind în libertate.
Și de ar fi în liberul aripii al libertății vieții noastre
Probabil ar crede că e o pacoste, lăsându se luate.
Sufletele împușcate, în virtutea vieții monotonului,
forțate să lucreze pentru bunul materialismului.
Un efect în lanț declanșat de viața capitalismului,
După picarea zidurilor negre ale comunismului.
Fiind doar un alt soldat mecanizat, într-un război,
ce doar bogații lumii vor avea mereu de câștigat.
când își vor da seama de asta și vor face tărăboi,
Vor fi omorâți și înlocuiți de sistemul instigat de ei.
vezi mai multe poezii de: Achim Bogdan Alexandru
Detalii poezie:
Distribuie pe: