Tu toamnă ți așterni haina roșcată din frunze,
Și ploaia o spală cu fărîme reci şi agile
Și vîntul iute ți o usucă prin adieri ușoare,
Și aștepți să vină şi să te vadă caldul prinț Soare,
El nici nu mai apare,uită,şi se retrage în luminoasa depărtare,
Și înnegrită de supărare că nu a ajuns la întrunire
Toamnă îți pui argatul vînt cu înfrigurare să sufle,tare,
Și năduful tău din încercănare ți -l verşi peste natura verde,
Că el nu e de acea talie superioară,mândră, ca tine,
Și cum s-a încumetat a te seduce cu săgeți auriferice fermecătoare,
Și a-ți pata mîndra onoare,amăgindu-te cu sărutări calde subliminale,
Și nu s-a mai ivit să te mângîie în acea albă,trandafirie,lucie zare.
vezi mai multe poezii de: 0741348048
Detalii poezie:
Distribuie pe: