Noi doi suntem la fel,
şi locuim în acelaşi
tulbure ochi de cer,
în aceeaşi literă strâmbă a genezei,
ne desparte doar un zâmbet,
acela care
nu a împins niciodată norii,
sau poate,
ne lipseşte chiar naşterea,
am venit de mână din pământ...
Şi am venit încărcaţi
cu amintirile nedecise
de vreun destin,
nici de vreun zeu sau zee
universali,
şi ne-am căutat
preţ de mai multe vieţi,
fiind, pe rând, soare şi lună,
şi-mpreună
călători pe orbita luminii...
... doar că, prea multa lumină
ne-a găsit umbrele neatente,
fără să se ţină de mână,
şi ne-a îmbrăcat destinele
în permanente eclipse!
Noi doi suntem la fel,
două singurătăţi
îmbrăcate de paradă,
defilând cu un car alegoric:
pământul...
vezi mai multe poezii de: FloWer Power
Detalii poezie:
Distribuie pe: